isonar - explicat in DEX

isonar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISONÁR, isonari, s. m. (Înv.) Persoană care ținea isonul (la biserică). – Ison + suf. -ar.

isonar (Dicționaru limbii românești, 1939)
isonár m. (d. ison). Care ține isonu. Corist.

isonar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
isonár (înv.) s. m., pl. isonári

isonar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
isonar m. cântăreț din cor: cu alți băieți isonari ai bisericii CR.

isonar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISONÁR, isonari, s. m. (Înv.) Persoană care ținea isonul (la biserică). — Ison + suf. -ar.