isoglosă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISOGLÓSĂ, isoglose, s. f. Linie care marchează, pe o hartă lingvistică, limitele răspândirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic. [
Var.:
izoglósă s. f.] – Din
fr. isoglosse.isoglosă (Dicționar de neologisme, 1986)ISOGLÓSĂ s.f. Linie care arată pe o hartă limitele teritoriale ale unei particularități de limbă. [Var.
izoglosă s.f. / < fr.
isoglosse, cf. gr.
isos – egal,
glossa – limbă].
isoglosă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISOGLÓSĂ s. f. v. izoglosă.