isnaf - explicat in DEX

isnaf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Breaslă, corporație. 2. S. m. Breslaș, meseriaș. – Din tc. esnaf.

isnaf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
isnáf (-furi), s. n. – Breaslă, corporație. – Var. iznaf, esnaf. Mr. isnafe. Tc. esnaf, din arab. sinf „clasă” (Șeineanu, II, 230; Byck-Graur 35), cf. bg. esnaf. Sec. XVIII, înv.

isnaf (Dicționaru limbii românești, 1939)
isnáf și esnáf n., pl. urĭ (turc. ar. esnaf). Vechĭ. Corporațiune, breaslă. Breslaș, meseriaș. – Și iznaf.

isnaf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
isnáf¹ (breslaș) (înv.) s. m., pl. isnáfi

isnaf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
isnáf² (breaslă) (înv.) s. n., pl. isnáfuri

isnaf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
isnaf n. corporațiune deosebită cu câte un staroste în frunte: n’a trimis’o în cercetarea starostilor de isnafuri NEGR. [Turc. ESNAF].

isnaf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Breaslă, corporație. 2. S. m. Breslaș, meseriaș. — Din tc. esnaf.