ismailit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISMAILÍT, ismailiți, s. m. Membru al unei secte de musulmani șiiți care se caracteriza printr-un fanatism extrem. [
Pr.: -
ma-i-] – Din
fr. Ismailite.ismailit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ISMAILÍT s. m. membru al unei secte de musulmani șiiți, de un fanatism extrem. (< fr.
ismailite)
ismailit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ismailít s. m.,
pl. ismailíțiismailit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISMAILÍT, ismailiți, s. m. Membru al unei secte de musulmani șiiți caracterizată printr-un fanatism extrem. [
Pr.:
-ma-i-] — Din
fr. Ismaïlite.