ișlicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (
Înv.)
1. Persoană care purta ișlic;
p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste.
2. Fabricant sau negustor de ișlice. –
Ișlic +
suf. -ar.