islandez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISLANDÉZ, -Ă, islandezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau care este originară din Islanda.
2. Adj. Care aparține Islandei sau populației ei, privitor la Islanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limba islandeză. – Din
fr. islandais.islandez (Marele dicționar de neologisme, 2000)ISLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Islanda. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de islandezi. (< fr.
islandais)
islandez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ISLANDÉZ, -Ă (‹
fr.)
s. m. și
f.,
adj. 1. S..m și
f. (La
m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe
terit. Islandei.
I. mai trăiesc și în Canada și S.U.A. De religie protestantă. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Islanda.
2. Adj. care aparține Islandei sau islandezilor, privitor la Islanda sau la islandezi. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă indoeuropeană din familia germanică, din grupul scandinavic, vorbită de islandezi; este cea mai veche limbă nordică datorită izolării
ins. Islanda. Singura limbă germanică ce întrebuințează accentul ascuțit. Folosește alfabetul latin, ortografia respectând tradiția textelor vechi.
islandez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)islandéz adj. m.,
s. m.,
pl. islandézi; adj. f.,
s. f. islandéză, pl. islandézeislandez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISLANDÉZ, -Ă,
islandezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Islandei sau este originară din Islanda.
2. Adj. Care aparține Islandei sau islandezilor (
1), privitor la Islanda ori la islandezi. ♦ (Substantivat,
f.) Limba islandeză. — Din
fr. islandais.