iridacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. – Din
fr. iridacées.iridacee (Dicționar de neologisme, 1986)IRIDACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee perene monocotiledonate, având ca tip stânjenelul; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
iridacées].
iridacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRIDACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee perene monocotiledonate, cu flori adesea decorative: stânjenelul (iris /II/). (< fr.
iridacées)
iridacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iridacée s. f.,
art. iridacéea, g.-d. art. iridacéei; pl. iridacéeiridacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. — Din
fr. iridacée.