irezistibil - explicat in DEX

irezistibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible.

irezistibil (Dicționar de neologisme, 1986)
IREZISTÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate rezista, împotrivi. [Cf. fr. irrésistible, lat. irresistibilis].

irezistibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IREZISTÍBIL, -Ă adj. căruia nu i se poate rezista, împotrivi. (< fr. irrésistible, lat. irresistibilis)

irezistibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*irezistíbil, -ă adj. (mlat. irresistibilis, d. resistere, a rezista). Căruĭa nu i se poate rezista: forța irezistibilă a unuĭ torent, a uneĭ armate. Adv. În mod irezistibil.

irezistibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile

irezistibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
irezistibil a. căruia nu se poate rezista: elocvență irezistibilă.

irezistibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. — Din fr. irrésistible.