iranian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Iranului sau care este originară din Iran.
2. Adj. Care aparține Iranului sau populației lui, care se referă la Iran sau la populația lui. ♦ (Substantivat,
f.) Limba iraniană. ◊
Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [
Pr.:
-ni-an] – Din
fr. iranien.iranian (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRANIÁN, -Ă s. m. f. (locuitor) din Iran. ♦ limbi ~ ene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. (< fr.
iranien)
iranian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IRANIÁN, -Ă (‹
fr.)
1. s. m. și
f.,
adj. 1. S.m și
f. Locuitor al Iranului.
2. Adj. Care aparține Iranului sau populației lui, referitor la Iran sau la populația lui. ◊
Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene, din ramura indo-iraniană, vorbite în Iran și în
reg. M. Caspice, cuprinzând: 1) limbile iraniene vechi: persana veche, meda, avestica; 2) limbile medioiraniene cu cele două subgrupuri: occidental sau pehlevi (persana medie, parta) și oriental (sogdiana, scita, bactriana); 3) limbile neoiraniene (moderne) împărțite, după criterii fonetice, în două grupuri: oriental (oseta, pasto ș.a.) și occidental (kurda, persana, tadjica ș.a.). Limbile moderne folosesc alfabetul chirilic (în țările din fosta U.R.S.S.).
3. Podișul Iranian, vastă
reg. de podiș în V Asiei (Iran, partea de V a Afghanistanului și Pakistanului), cuprinsă între
C. Mesopotamiei și
G. Persic (la V),
M. Caspică (la N),
G. Oman (în S) și lanțurile muntoase ale Afghanistanului (în E);
c. 2,6
mil. km
2 (din care 1,6
mil. km
2 în Iran). Lungime:
c. 2.500 km. Format în orogeneza alpină. Relief de podișuri subdeșertice,
depr. joase și câmpii de nisip, încadrate de lanțuri muntoase înalte: Elburz, Khorāsān, Paropamisus și Hindukush (în N), Zagros, Mekran și Suleyman (în S). Bazin endoreic cu numeroase lacuri sărate, ueduri, oaze, deșerturi (Kavῑr, Lūt). Climat subtropical continental excesiv cu precipitații însumând 100-500 mm/an. Vegetație de de savane și păduri de foioase și subtropicale. Râuri puține: Helmand, Harirūd. Creșterea animalelor și culturi de cereale, fructe și bumbac în oaze.
Expl. de petrol.
iranian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iranián (-ni-an) adj. m.,
s. m.,
pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f.,
s. f. iraniánă, pl. iraniéneiranian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (
1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat,
f.) Limba iraniană. ◊
Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [
Pr.: -
ni-an] — Din
fr. iranien.