iov - explicat in DEX

iov (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IÓV, iovi, s. m. Specie de salcie care crește prin pădurile de la munte (Salix capraea). [Var.: (rar) ióvă, -e s. f.] – Cf. sl. iva.

iov (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IOV (în „Vechiul Testament”), personaj biblic („Cartea lui Iov”). Simbol al tăriei credinței și al resemnării în fața celor mai grele încercări. Prăznuit la 6 mai.

iov (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Iov (personaj biblic) s. propriu m.

iov (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iov (salcie) s. m., pl. iovi

iov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iov m. răchită moale, crește prin pădurile umede (Salix capraea). [Aluziune la numele personajului biblic omonim (cf. salcie plângătoare); v. Iov].

iov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Iov m. 1. personaj biblic, faimos prin răstriștile și răbdarea sa, ajunsă proverbială; 2. poemă biblică în care se tratează problema de ce oamenii cinstiți sunt așa de crud încercați de soartă.

iov (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IOV, iovi, s. m. Specie de salcie care crește prin pădurile de la munte (Salix capraea). [Var.: (rar) ióvă s. f.] — Cf. sl. iva.