involuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVOLÚȚIE, involuții, s. f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦
P. gener. Proces de transformare regresivă, de regres.
2. Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziția și consistența normală. – Din
fr. involution, lat. involutio, -onis.involuție (Dicționar de neologisme, 1986)INVOLÚȚIE s.f. 1. Transformare regresivă a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normală; situația unui organ întors înăuntru.
3. (
Mat.) Transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși; omografie reciprocă.
4. (
Fil.) Trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate.
5. (
Geol.) Ondulație a unor strate subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. [Gen.
-iei, var.
involuțiune s.f. / cf. fr.
involution, lat.
involutio].
involuție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVOLÚȚIE s. f. 1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale. 3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. (< fr.
involution, lat.
involutio)
involuție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)involúție (-ți-e) s. f.,
art. involúția (-ți-a), g.-d. art. involúției; pl. involúții, art. involúțiile (-ți-i-)involuție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVOLÚȚIE, involuții, s. f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦
P. gener. Proces de transformare regresivă, de regres.
2. Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziția și consistența normale. — Din
fr. involution, lat. involutio, -onis.