învolbura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVOLBURÁ, învólbur, vb. I.
1. Tranz. și
refl. (La
pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji.
2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [
Prez. ind. și:
învolburez] –
În + volbură.