învestitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, s. f. Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. –
Învesti +
suf. -tură (după
fr. investiture).