investigator - explicat in DEX

investigator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVESTIGATÓR, -OÁRE, investigatori, -oare, adj. Care face investigații, care cercetează. – Din fr. investigateur, lat. investigator.

investigator (Dicționar de neologisme, 1986)
INVESTIGATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care cercetează, care face investigații. [Cf. fr. investigateur].

investigator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVESTIGATÓR, -OÁRE adj. s. m. f. (cel) care face investigații. (< fr. investigateur, lat. investigator)

investigator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
investigatór adj. m., pl. investigatóri; f. sg. și pl. investigatoáre

investigator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
investigator a. și m. care face investigațiuni, care scrutează.

investigator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVESTIGATÓR, -OÁRE, investigatori, -oare, adj. Care face investigații, care cercetează. — Din fr. investigateur, lat. investigator.