invertor - explicat in DEX

invertor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVERTÓR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. – Din rus. invertor.

invertor (Dicționar de neologisme, 1986)
INVERTÓR s.n. Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. [< engl. inverter]

invertor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVERTÓR s. n. mutator care transformă curentul electric continuu în curent alternativ. (< engl. inverter, rus. invertor)

invertor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
INVERTÓR (‹ engl.) s. n. 1. (ELT.) Mutator care transformă direct curentul electric continuu și curent electric alternativ, fără a utiliza o altă formă de energie intermediară; ondulor. Se utilizează în transportul energiei electrice, în tracțiunea electrică, în electrotehnică și automatizări. 2. (INFORM.) Circuit logic al unui calculator electronic care transformă, la ieșire, semnalul de intrare în inversul său; este echivalent cu operația logică de negare.

invertor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
invertór s. n., pl. invertoáre

invertor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVERTÓR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. — Din rus. invertor.