inversare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de
a inversa și rezultatul ei; inversiune. –
V. inversa.inversare (Dicționar de neologisme, 1986)INVERSÁRE s.f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie. [<
inversa].
inversare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inversáre s. f.,
g.-d. art. inversắrii; pl. inversắriinversare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de
a inversa și rezultatul ei; inversiune. —
V. inversa.