inversa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVERSÁ, inversez, vb. I.
Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din
fr. inverser.inversa (Dicționar de neologisme, 1986)INVERSÁ vb. I. tr. A răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr.
inverser].
inversa (Marele dicționar de neologisme, 2000)INVERSÁ vb. tr. a răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ◊ a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale. (< fr.
inverser)
inversa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inversá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
inverseázăinversa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVERSÁ, inversez, vb. I.
Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. — Din
fr. inverser.