invalidare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de
a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. –
V. invalida.invalidare (Dicționar de neologisme, 1986)INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [<
invalida].
invalidare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)invalidáre s. f.,
g.-d. art. invalidắrii; pl. invalidắriinvalidare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de
a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. —
V. invalida.