înturna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (
Reg.)
Refl. și
tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia
2, a (se) întoarce. ♦
Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou.
2. A (se) îndrepta în altă direcție.
3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. –
În + turna.