intuitiv - explicat in DEX

intuitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo.

intuitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
INTUITÍV, -Ă adj. Bazat pe (făcut prin) intuiție. ◊ Metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pron. -tu-i-. / cf. it. intuitivo, fr. intuitif].

intuitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTUITÍV, -Ă adj. (despre cunoaștere, gândire) care procedează prin intuiție. ◊ metodă intuitivă = metodă care îmbină expunerea teoretică cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. (< fr. intuitif)

intuitiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intuitív, -ă adj. (fr. intuitif, d. lat. intúitus, part. d. in-tuéri și tuéri, a privi. V. tutor). Care se pricepe pin [!] intuițiune: învățămînt intuitiv. Adv. Pin intuițiune.

intuitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intuitív (-tu-i-) adj. m., pl. intuitívi; f. intuitívă, pl. intuitíve

intuitiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intuitiv a. care se percepe imediat: învățământ intuitiv.

intuitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] — Din fr. intuitif, it. intuitivo.