întreține (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III.
1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține.
2. Tranz. și
refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni.
3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. –
Între1- + ține (după
fr. entretenir).