intranzitiv - explicat in DEX

intranzitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTRANZITÍV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s. n. (Gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus.

intranzitiv (Dicționar de neologisme, 1986)
INTRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acțiune nu trece direct asupra unui obiect. [Var. intransitiv, -ă adj. / cf. fr. intransitif, lat. intransitivus].

intranzitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune nu se exercită direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. (< fr. intransitif, lat. intransitivus)

intranzitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intranzitív adj. m., pl. intranzitívi; f. intranzitívă, pl. intranzitíve

intranzitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTRANZITÍV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s. n. (Gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. — Din fr. intransitif, lat. intransitivus.