intransigent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil.
V. neînduplecat. – Din
fr. intransigeant.