intrătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTRĂTÚRĂ, intrături, s. f. Adâncitură făcută sau existentă într-un zid, într-o stâncă etc. –
Intra2 +
suf. -ătură.intrătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)intrătúră s.f. (pop.; mai ales la pl.) ochiuri în lemn, vârtejuri, nodozități, fibre sucite în lemn.
intrătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intrătúră s. f.,
g.-d. art. intrătúrii; pl. intrătúriintrătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTRĂTÚRĂ, intrături, s. f. Adâncitură făcută sau existentă într-un zid, într-o stâncă etc. —
Intra2 +
suf. -ătură.