intoxicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTOXICÁȚIE, intoxicații, s. f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [
Var.: (rar)
intoxicațiúne s. f.] – Din
fr. intoxication.intoxicație (Dicționar de neologisme, 1986)INTOXICÁȚIE s.f. Otrăvire a organismului cu substanțe toxice; intoxicare. [Gen.
-iei, var.
intoxicațiune s.f. / cf. fr.
intoxication].
intoxicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTOXICÁȚIE s. f. otrăvire a organismului cu substanțe toxice. (< fr.
intoxication)
intoxicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intoxicáție (-ți-e) s. f.,
art. intoxicáția (-ți-a), g.-d. art. intoxicáției; pl. intoxicáții, art. intoxicáțiile (-ți-i-)intoxicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTOXICÁȚIE, intoxicații, s. f. Stare patologică provocată de introducerea sau acumularea în organism a unor substanțe toxice; otrăvire. [
Var.: (rar)
intoxicațiúne s. f.] — Din
fr. intoxication.