intoleranță - explicat in DEX

intoleranță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

intoleranță (Dicționar de neologisme, 1986)
INTOLERÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].

intoleranță (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTOLERÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)

intoleranță (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.

intoleranță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intoleránță s. f., g.-d. art. intoleránței; pl. intoleránțe

intoleranță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intoleranță f. lipsă de toleranță.

intoleranță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. — Din fr. intolérance.