întinsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTINSOÁRE, întinsori, s. f. (Rar)
1. Loc întins, spațiu larg.
2. Mers zorit, fără oprire. ◊
Loc. adv. Într-o întinsoare =
a) întruna, fără întrerupere;
b) repede, în goană. –
Întins1 +
suf. -oare.