interversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERVERSIÚNE, interversiuni, s. f. Intervertire; răsturnare (a unei ordini). [
Pr.: -
si-u-] – Din
fr. interversion.interversiune (Dicționar de neologisme, 1986)INTERVERSIÚNE s.f. Intervertire; răsturnare (a unei ordini). [Pron.
-si-u-. / cf. lat.
interversio, fr.
interversion].
interversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERVERSIÚNE s. f. intervertire; răsturnare (a unei ordini). (< fr.
interversion, lat.
interversio)
interversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interversiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. interversiúnii; pl. interversiúniinterversiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERVERSIÚNE, interversiuni, s. f. Intervertire; răsturnare (a unei ordini). [
Pr.:
-si-u-] — Din
fr. interversion.