intertrigo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERTRÍGO s. n. Inflamație localizată la cutele naturale ale pielii; opăreală. – Din
fr. intertrigo.intertrigo (Dicționar de neologisme, 1986)INTERTRÍGO s.n. Inflamație a pielii care se localizează la încheieturile mari, la sâni, la subsuoară și la gât; (
pop.) opăreală. V.
eritem. [< fr.
intertrigo].
intertrigo (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERTRÍGO s. n. inflamație a pielii care se localizează la încheieturile mari, la sâni, la subsuoară și la gât. (< fr.
intertrigo)
intertrigo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intertrígo s. n.,
art. intertrígoulintertrigo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERTRÍGO s. n. Iritație a cutelor naturale ale pielii; opăreală. — Din
fr. intertrigo.