interpretativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică. – Din
fr. interprétatif.interpretativ (Dicționar de neologisme, 1986)INTERPRETATÍV, -Ă adj. Care interpretează; de interpretare. [Cf. fr.
interprétatif].
interpretativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERPRETATÍV, -Ă adj. care interpretează; de interpretare. (< fr.
interprétatif)
interpretativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*interpretatív, -ă adj. (lat.
interpretativus). Care servește la interpretare:
declarațiune interpretativă a unuĭ tratat.interpretativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interpretatív adj. m.,
pl. interpretatívi; f. interpretatívă, pl. interpretatíveinterpretativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică. — Din
fr. interprétatif.