interlinie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERLÍNIE, interlinii, s. f. Spațiu alb care se lasă între două rânduri de litere scrise sau tipărite, sau între două linii ale portativului muzical. – Din
fr. interligne (după
linie).
interlinie (Dicționar de neologisme, 1986)INTERLÍNIE s.f. 1. (
Poligr.) Linie de plumb mai puțin înaltă decât literele, folosită la răritul rândurilor de text; durșus.
2. Linie la suprafața tegumentelor, corespunzând traiectului unei articulații. [Gen.
-iei. / cf. fr.
interligne < lat.
inter – între,
linea – linie].
interlinie (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERLÍNIE s. f. 1. (poligr. tradițională) linie de plumb mai puțin înaltă decât literele, la răritul rândurilor de text; durșus. 2. linie la suprafața tegumentelor, traiectul unei articulații. (< fr.
interligne)
interlinie (Dicționaru limbii românești, 1939)*interlínie f. (
inter- și
linie). Lamă care, în tipografie, separă doŭă rîndurĭ ca să le depărteze puțin unu de altu.
interlinie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)interlínie (-ni-e) s. f.,
art. interlínia (-ni-a), g.-d. art. interlíniei; pl. interlínii, art. interlíniile (-ni-i-)interlinie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)interlinie f.
Tip. albitură ce se pune între rânduri.
interlinie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERLÍNIE, interlinii, s. f. Spațiu alb care se lasă între două rânduri de litere scrise sau tipărite ori între două linii ale portativului muzical. — Din
fr. interligne (după
linie).