interferon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERFERÓN, interferoni, s. m. (
Biochim.) Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale. – Din
engl. interferon, fr. interféron.interferon (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERFERÓN s. m. substanță proteică sintetizată în celule în timpul infecțiilor virale și care împiedică dezvoltarea virusurilor. (< engl.
interferon, fr.
interféron)
interferon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INTERFERÓN (‹
fr.,
engl.)
s. m. Substanță proteică antivirală cu structură specifică, formată din interacțiunea celulelor animale cu virusuri capabile să genereze rezistență. Se află în cantitate mare în splină, leucocite, celule epiteliale. În scopuri medicale, se folosește
i. obținut din culturi de țesuturi provenite de la maimuță sau om. Cu acest compus se tratează rujeola, herpesul, cancerul ș.a.
I. a fost izolat în 1957 de biologii britanici A. Isaacs și J. Lindenmann.
interferon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERFERÓN, interferoni, s. m. (
Biochim.) Glicoproteină sintetizată în celulele animale după o infecție virală, având proprietăți antivirale. — Din
engl. interferon, fr. interféron.