intercurent - explicat in DEX

intercurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTERCURÉNT, -Ă, intercurenți, -te, adj. (Rar) Care survine în timpul desfășurării altui proces (mai ales o boală). – Din fr. intercurrent.

intercurent (Dicționar de neologisme, 1986)
INTERCURÉNT, -Ă adj. Care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, unui fenomen. [< fr. intercurrent, cf. lat. inter – între, currens – curgător].

intercurent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTERCURÉNT, -Ă adj. care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, al unui fenomen. (< fr. intercurrent)

intercurent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intercurént, -ă adj. (lat. inter-cúrrens, -éntis, d. inter, între, și cúrrere, a alerga. V. con-curent). Care supravine în timpu durateĭ altuĭ lucru. Med. Boală intercurentă, care se arată în cursu alteĭ boale.

intercurent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intercurént adj. m., pl. intercurénți; f. intercuréntă, pl. intercurénte

intercurent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTERCURÉNT, -Ă, intercurenți, -te, adj. (Rar) Care survine în timpul desfășurării altui proces (mai ales o boală). — Din fr. intercurrent.