interconsonantic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERCONSONÁNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (
Fon.) Care este plasat între două consoane. – Din
fr. interconsonnantique.interconsonantic (Dicționar de neologisme, 1986)INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. (
Lingv.) Plasat între două consoane. [Cf. fr.
interconsonantique].
interconsonantic (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. între două consoane. (< fr.
interconsonantique)
interconsonantic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTERCONSONÁNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (
Fon.) Care este plasat între două consoane. — Din
fr. interconsonnantique.