intercondiționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERCONDIȚIONÁ, pers. 3
intercondiționează, vb. I.
Refl. și
intranz. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependență. [
Pr.: -
ți-o-] –
Inter1-+
condiționa.intercondiționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERCONDIȚIONÁ vb. refl., intr. a se condiționa reciproc. (< fr.
interconditionner)
intercondiționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*intercondiționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
intercondiționeáză