intercesiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERCESIÚNE, intercesiuni, s. f. (Rar) Intervenție în favoarea cuiva; mijlocire. [
Pr.: -
si-u-] – Din
fr. intercession.intercesiune (Dicționar de neologisme, 1986)INTERCESIÚNE s.f. (
Rar) Intervenție în favoarea cuiva, mijlocire. [Pron.
-si-u-. / cf. fr.
intercession, lat.
intercessio].
intercesiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERCESIÚNE s. f. intervenție în favoarea cuiva; mijlocire. (< fr.
intercession, lat.
intercessio)
intercesiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*intercesiúne f. (lat.
inter-céssio, -ónis. V.
con-cesiune). Acțiunea de a interceda:
intercesiunea tribunilor plebiĭ la Roma împedeca [!] votarea legiĭ.intercesiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intercesiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. intercesiúnii; pl. intercesiúni