interasistență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTERASISTÉNȚĂ, interasistențe, s. f. 1. Asistență reciprocă (în școli, universități).
2. (Rar) Întrajutorare. –
Inter1-+
asistență.interasistență (Dicționar de neologisme, 1986)INTERASISTÉNȚĂ s.f. Întrajutorare; asistență (
2) cu caracter de reciprocitate. [Et. incertă].
interasistență (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTERASISTÉNȚĂ s. f. asistență (2) cu caracter de reci-procitate. ◊ formă de activitate metodică a cadrelor didactice în asistența reciprocă la lecții, în scopul unui schimb de experiență. (< inter
1- + asistență)