inter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
lat. inter, fr. inter-.inter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍNTER2, interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din
fr. inter (abreviere din
intérieur).
inter (Dicționar de neologisme, 1986)INTER- Element prim de compunere savantă cu semnificația „între”, „reciproc”, „care este la mijloc”. [< fr., it.
inter-, lat.
inter].
inter (Dicționar de neologisme, 1986)ÍNTER s.m. Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. [Cf. lat.
inter].
inter (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTER1- pref. „între”, „reciproc”. (< fr., it.
inter-, cf.
lat. inter)
inter (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTER2 s. m. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. (< fr.
inter)
inter (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)inter- Pref. care adaugă unor cuvinte sensul
sp. entre. Lat. inter-, cf. între. Apare într-o serie de
neol. împrumutate limbii
fr., din care unele circulă și în
rom. în forma lor simplă (
intercontinental, cf. continental; interlocutor, cf. locutor; internațional); în alte cazuri, s-a adăugat unui cuvînt
rom., prin analogie cu cuvîntul
fr. corespunzător (
interpune, ca
fr. interposer; interveni, ca
fr. intervenir; interzice, ca
fr. interdire). În sfîrșit, adesea apare și în cuvinte care nu se folosesc cu forma lor simplă (
interferență, interjecție, interlop, intermitent, interpela, interpola, interpreta, interval etc.).
inter (Dicționaru limbii românești, 1939)*inter- (lat.
inter, între), prefix care arată ceĭa ce e între doĭ saŭ maĭ mulțĭ:
internațional. V.
intra-.inter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ínter s. m.,
pl. ínteri