întâmplător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. –
Întâmpla +
suf. -ător.