întâmpina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNTÂMPINÁ, întấmpin, vb. I.
1. Tranz. A-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi. ♦
Tranz. și
refl. recipr. (
Înv. și
reg.) A (se) întâlni.
2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări.
3. Tranz. Fig. A suporta; a face față unor cheltuieli, unor obligații.
4. Tranz. (
Înv.) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a-l ataca.
5. Intranz. și
tranz. (
Înv.) A replica, a răspunde. [
Var.:
întimpiná vb. I] –
În + tâmpină.