intalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTÁLIE s. f. Piatră dură, gravată în adâncime, folosită mai ales la inele ca sigiliu. – Din
fr. intaille.intalie (Dicționar de neologisme, 1986)INTÁLIE s.f. Piatră dură gravată în adâncime, folosită ca sigiliu. ♦ (
Poligr.) Gravură în adâncime. [Scris și
intaglio. / cf. fr.
intaille, it.
intaglio].
intalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTÁLIE s. f. 1. piatră dură gravată în adâncime, ca sigiliu. 2. (poligr.) gravură în adâncime. (< fr.
intaille, it.
intaglio)
intalie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INTÁLIE (‹
fr.)
s. f. (
ARTE PL.) Piatră dură, gravată în adâncime (spre deosebire de
camee) și folosită mai ales ca sigiliu (inele sigilare). Practicată în Antichitate de egipteni și preluată ulterior de greci, arta
i. a atins un mare grad de perfecțiune. Foarte răspândită în Renaștere, este cunoscută și astăzi.
intalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intálie (-li-e) s. f.,
art. intália (-li-a), g.-d. intálii, art. intáliei