intabulament - explicat in DEX

intabulament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*intabulamént n., pl. e (lat. in-, în, și tabulamentum, pardoseală, d. tábula, tablă; fr. entablement). Arh. Partea de sus și în relief a caseĭ și pe care se sprijină marginile acoperemîntuluĭ [!]. V. cosoroabă.

intabulament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intabulamént s. n., pl. intabulaménte

intabulament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
intabulament n. partea edificiului peste care e așezat o coloană sau un pilastru: statue așezate pe intabulamentele columnelor OD.