intabula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTABULÁ, intabulez, vb. I.
Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din
germ. intabulieren.intabula (Dicționar de neologisme, 1986)INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ.
intabulieren].
intabula (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ.
intabulieren)
intabula (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate.
Lat. intabulare (
sec. XVIII),
cf. germ. intabulieren. În
Trans., și în
Mold.,
înv.intabula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)intabulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
intabuleáză