însuși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNSUȘÍ, însușesc, vb. IV.
Tranz. 1. A pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-și apropria. ♦ A-și aroga un drept.
2. A asimila, a dobândi cunoștințe, idei, opinii (temeinice) într-un domeniu; a învăța. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a ține seama de părerea cuiva. – Din
pron. însuși, v. însumi.