înșuruba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȘURUBÁ, înșurubez, vb. I.
Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva;
p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. –
În + șurub.