insurecțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSURECȚIONÁL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. [
Pr.: -
ți-o-] – Din
fr. insurrectionnel.insurecțional (Dicționar de neologisme, 1986)INSURECȚIONÁL, -Ă adj. De insurecție, al insurecției. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
insurrectionnel].
insurecțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSURECȚIONÁL, -Ă adj. referitor la insurecție. (< fr.
insurrectionnel)
insurecțional (Dicționaru limbii românești, 1939)*insurecționál, -ă adj. (d.
insurecțiune; fr.
insurrectionnel). De insurecțiune, de insurgențĭ:
mișcare insurecțională.insurecțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insurecționál (-ți-o-) adj. m.,
pl. insurecționáli; f. insurecționálă, pl. insurecționále