insulină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSULÍNĂ s. f. Hormon secretat de pancreas, care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism. – Din
fr. insuline.insulină (Dicționar de neologisme, 1986)INSULÍNĂ s.f. Hormon secretat de pancreas, care îndeplinește în organism rolul de regulator al cantității de glucoză din sânge. [< fr.
insuline].
insulină (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSULÍNĂ s. f. hormon hipoglicemiant secretat de pancreas care reglementează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism. (< fr.
insuline)
insulină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INSULÍNĂ (‹
fr. {i}; {s}
lat. insula „insulă”)
s. f. (
BIOCHIM.,
FIZIOL.) Hormon secretat de celulele β ale pancreasului (insulele Langerhans), cu acțiune hipoglicemiantă. Deficiența
i. duce la apariția diabetului zaharat. Savantul român
N. C. Paulescu a prezentat (1920) și a publicat (1921), pentru prima oară, sub denumirea de „pancreină”, acțiunea extractului injectat în sânge la un animal diabetic. F.C. Banting și C.H. Best (1922) ajung la aceleași concluzii și dau extractului denumirea de „isletină”. Purificarea, în vederea lansării pe piață a „insulinei”, aparține chimiștilor Collip, Clowes și Walden.
insulină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insulínă s. f.,
g.-d. art. insulínei