insufla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSUFLÁ, insúflu, vb. I.
Tranz. 1. A introduce sub presiune gaze, vapori sau substanțe pulverulente în interiorul unui spațiu închis pentru a îmbunătăți desfășurarea proceselor care se produc în instalația respectivă.
2. Fig. A provoca cuiva un anumit sentiment, o anumită idee; a inspira (
2). ♦ (
Înv.) A însufleți, a îmbărbăta. – Din
fr. insuffler.insufla (Dicționar de neologisme, 1986)INSUFLÁ vb. I. tr. 1. A introduce sub presiune pulbere, gaze etc. într-un spațiu închis.
2. (
Fig.) A trezi, a provoca cuiva un sentiment, o idee etc.; a inspira. [P.i.
insúflu. / < fr.
insuffler, it., lat.
insufflare].
insufla (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSUFLÁ vb. tr. 1. a introduce sub presiune substanțe pulverulente sau gaze într-un spațiu închis. 2. (fig.) a trezi, a provoca cuiva un sentiment, o idee; a inspira. (< fr.
insuffler, lat.
insufflare)
insufla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insuflá (a ~) (-su-fla) vb.,
ind. prez. 1
sg. insúflu, 2
sg. insúfli, 3
insúflăinsuflà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)insuflà v. a sufla în, a inspira.