insucces (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSUCCÉS, insuccese, s. n. Lipsă de succes; nereușită, înfrângere, eșec. – Din
fr. insuccès.insucces (Dicționar de neologisme, 1986)INSUCCÉS s.n. Lipsă de succes; nereușită, eșec, înfrângere. [Cf. fr.
insuccès].
insucces (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSUCCÉS s. n. nereușită, eșec. (< fr.
insuccés)
insucces (Dicționaru limbii românești, 1939)*insuccés, V.
nesucces.insucces (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insuccés s. n.,
pl. insuccése