insubordonat - explicat in DEX

insubordonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INSUBORDONÁT, -Ă, insubordonați, -te, adj. Care nu este disciplinat; nesupus, nesubordonat, recalcitrant. – Din fr. insubordonné.

insubordonat (Dicționar de neologisme, 1986)
INSUBORDONÁT, -Ă adj. (Rar) Nesupus, recalcitrant. [Cf. fr. insubordonné].

insubordonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INSUBORDONÁT, -Ă adj. nesupus, recalcitrant. (< fr. insubordonné)

insubordonat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*insubordonát, -ă adj. (fr. insubordonné. V. subordonat). Care are spiritu insubordinațiuniiĭ [!], nedisciplinat, nesupus: soldațĭ, elevĭ insubordonațĭ. – Se poate zice și insubordinat, după forma latină.

insubordonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!insubordonát (-su-bor-/-sub-or-) adj. m., pl. insubordonáți; f. insubordonátă, pl. insubordonáte

insubordonat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
insubordonat a. și m. care are spiritul revoltei.